more, few words )

 As scrie despre "valul intunecat" al deprimarii. Zic deprimarii si nu depresiei, fiindca depresia este mai degraba patologie, pe cand deprimarea este doar o stare de moment, de suprafata. Aceasta distincite intre o stare de suprafata si o conditie profunda este as spune esentiala O stare de suprafata e trecatoare si asa cum ii spune numele, superficiala.  Conditia profunda persista si aproape mereu revine. 

Cred ca, Cu totii ne simtitm uneori singuri, iar pana si asta ne leaga. Putem privi ca fiecare dintre noi ne nastem singuri, murim singuri, traim singuri. Insa totodata cu totii ne nastem, cu totii murim, cu totii traim uneori singuri. Cu totii suferim uneori singuri, si asta nu ne face nici bestii nici dumnezei. Ne face ceea ce suntem, adica o impletire de potential, o impletire de alegeri. O impletire de benevolenta, malevolenta si indiferenta. Aproape cu totii ne intrebam de multe ori cum sa transcendem. Poate ca nu cu cuvintele astea, sau poate ca nu cu cuvinte. Insa putin probabil sa fie cineva care sa nu fi vrut sa depasasca macar odata suferinta si astfel conditia umana. Cine nu, s-ar putea intr-adevar ma gandesc sa fie, a beast or a god :))

Cred ca cel ma greu e sa ai rabdare atunci cand nu esti sigur daca se presupune ca trebuie sa ai rabdare.  Apoi cand intervine frica ca ai rabdare deja de prea mult timp. Apoi cand a avea rabdare presupune a sta cu foarte multa durere. Apoi cand nu stii cat de mult timp va fi nevoie sa ai rabdare. Apoi cand nu mai stii de cand tot ai, si tot ai aceasta rabdare. Insa cred foarte mult in ceea ce Tolstoy spune, timpul si rabdarea sunt dintre cele mai puternice lucruri la care avem acces