hobbes ca parte moale, pesimista

cred ca, "omul e lup fata de semenii sai" e desigur partea moale in varianta pesimista, si de la un anumit punct chiar paranoica. partea moale asa cum spune plesu, referindu-se la platon, aristotel, despre problema raului

o parte moale dar inevitabila, chiar necesara, care fiecare se straduie sa reuseasca sa o rezolve asa cum stie mai bine. si care primeaza, predomina de foarte multe ori, uneori sau chiar de si mai multe ori excesiv din pacate, fiindca prioritatea naturala este de a de elibera pe tine insuti intai, a supravietui. excesiv dintr-o vanitate prea prudenta sau mult mai rau malevolenta

partea tare care corespunde perspectivei este cea orientala, de a fi liberi de suferinta si a fi impreuna, common humanity. dar, de fapt deci, si benevolenta, credinta, integritatea, iubirea, compasiunea, speranta, sacrificiul, pacea, libertatea, respectul, intrajutorarea, moderatia, adevarul, armonia

partea tare e faptul ca a fi om e valoros si suficient in sine, si in plus brilliance-ul potentialului uman, armonios

atata timp cat partea moale predomina inofensiv, "naivitatea", a o ignora, e de aur.

in momentul in care devine cu adevarat ofensiva si mai ales malevolenta, atunci intervine maturitatea benevolentei, de a nu comite dar nici de a suporta nedreptatea cum zice aristotelu :)) a nu fi nici lup dar nici oaie

in rest minora ofensivitatea domestica, si limitele personale sunt de cele mai multe ori doar o problema de comunicare si respect reciproc volatil

capcana de a vedea cu pesimism aceasta parte moale ca fiind partea tare, este obsesia sau poate chiar trauma de a nu fi naiv, mai presus de orice, daca e sa ne băşim in aceasta dezbatere :))

ma cam enerveaza astia care zic ca orice lucru bun e facut dintr-un egoism pesimist, parşiv, belicos :))