a atinge idealul prin creatie despre cel de necuprins

iar verbul care determina intregul rost al acestei antiteze suparatoare, al acestei probleme fara o solutie hotaratoare, care pana atunci, poate fi, doar aceea care cuprinde brilianta si nemarginirea potentialui uman, fundamental, universal, ancestral, primordial, a binelui, a intunericului, a adevarului, a iubirii, a misterului

chiar ea :)), umanitatea in ansamblul posibilului existentei sale imperfecte, marginite, care in loc sa nu fie, este miraculos prezenta, laolalta, si in esenta buna, sau macar potentiala, de neatins, de nepatruns, si desigur, mai ales, de necuprins 

doar cine poate cuprinde tot ce e bun, doar cine il poate cuprinde pe D-zeu :))