despre prostie, critica neintemeiata si ingradirea liberei exprimari

tranzitoriul si exccesul de a cadea pedant

in primul rand, daca n-am mai vorbi, sau scrie, sau reflecta despre tot ceea ce poate fi inclus in sfera nemarginita a pedanteriei, a imposturii, a arogantei, a condescendentei, a ingamfarii, infatuarii, narcisismului, si pana la urma a egocentrismului si falsitatii

n-am mai vorbi aproape despre nimic, sau macar despre prea putin. ar ramane cel mult un chiar si mai nesuferit small talk lipsit de orice consistenta si sens

am putea la fel de bine sa renuntam la limbaj si sa apelam la onomatopee

a vorbi intr-adevar mai rar gasesti cu cine, intr-o lume a small talk-ului, si a fobiei de politically incorectness-ul discutiilor, conversatiilor consistente. discutii care asa cum avertizeaza prof. michael sandel, andrei plesu, monica lovinescu, si multi altii, sunt esentiale si inevitabile pentru ca o comunitate, o cultura, o civilizatie sa prospere, si pana la urma sa ramana civilizata si vitala

deci si paranoia infranarii si prohibitia liberei gandiri, exprimari, vorbiri, este o problema

problema pedanteriei apare insa cand atinge un nivel semnificativ, consideabil, mai ales in mod voluntar, si predominant in raport cu scopul retoricii, discutiei, conversatiei

sigur ca de obicei sunt o groaza de capcane cand discuti chestii mai complexe, mai serioase, mai interesante

dar stii ceva imi asum riscul de niste overconfidence, de niste foolishness, de niste pedanterie, da-le-n ma-sa ca asa nu discuta nimeni despre nimic :)))