despre prostie, a ne face ca muncim si ingradirea investitiei in sine

in primul rand da, un minim de productivitate concreta, tangibila, e si asta importanta, la fel cum sunt si multe alte lucruri de forma. simbolicul, minimalul, cadrul concret de activitate si dezvoltare, care doar atunci e cu adevarst incalcat poate duce la depresie, letargie sau alte problematici

insa a invest in tine prin dezvoltare personala, dezvoltare spirituala, dezvoltare culturala

prin a gandi, a reflecta, a contempla, a te exprima liber, a scrie, a crea, 

adica actualizarea sinelui

poate fi mult, mult mai benefic, chiar productiv pe termen lung

decat o productivitate falsa, cu care poti sa te lauzi, cu care poti sa te minti, cu care poti sa pretinzi. adica lucruri care par productive, suna productive, sau poate chiar sunt productive dar asta pe termen foarte scurt

iar toata falsitatea asta, exigenta asta mincinoasa, belicoasa, aceasta agitatie paranoica, aceasta cruciada halucinatorie dupa forme fara fond, vine cred, asa des, dintr-o fenomenala ignoranta, si totodata din frici generalizate, din superstitii, din excese, fata de esec si implicit si fata de psihopatologie

iar ca intotdeuna sperad la lipsa de ticalosie, omul e si cu acestea prost, fenomenal de prost. incluzandu-ma desigur si pe mine :))