despre prostie si excesul halucinatoriu al validarii prin rezultate, dovezi, si solicitari absurde

cred ca, in afara de lucrurile cu adevarat obligatorii, majoritatea lucrurilor sunt despre proces, despre parcurs, nu despre destinatii, rezultate

in schimb rezultatele pot fi intr-adevar necesare atunci cand chiar este cu adevarat necesar sa validezi ceva ce nu se poate valida altfel

validitatea drepturile fundamentale spre exemplu nu trebuie ingraditata de asemenea solicitari absurde

drepturile fundamentale si universale ale fiecarui om vin doar cu obligatia de a nu le incalca pe ale celorlalti. iar aceasta obligatie este grotesc sa fie folosita cu reavointa ca pretext, tocmai pentru a incalca drepturile si libertatile fundamentale

a pretinde rezultate, sau alte aspecte externe, obiective, pentru a valida aceste aspecte fundamentale face parte din categoria ticalosiei, grotescului, sau in cel mai fericit caz al prostiei. 

mi se pare important ca in asemenea cazuri sa existe aceasta prezumtie de "nevinovatie", a prostiei :)) dar pana la un punct

iar din punct de vedere al unei individualitati consistente si lipsita de frici, invinuiri, sau supersitit stupide, si al unei civilizatii calme, validarea interna este mult prioritara pentru toate lucruril care nu este cu adevarat necesar sa fie validate extern

in afara de cele cateva mari si evidente exceptii, delimitate de granita clara a ilegalitatii, imoralitatii, indecentei si psihopatologiei,

mai bine o lume in care se mai greseste din subiectivism, decat o lume crispata de frica halucinatorie a lipsei predominante de validitati, in lipsa de validari externe

nu ne trebuie dovezi pentru ceea ce suntem, adica fiinte umane valoroase in sine si inseparabile de drepturile si libertatile fundanentale, si de asemenea nu ne trebuie dovezi paranoide pentru nimicuri, banalitati si superstitii stupide