exploring sublimare, eseu, creativitate

sublimare despre cum am ajuns a crede in armonie si a lasa in urma zadarnica transcendere, cu toate dificultatile si capcanele ei pacatoase, basinoase :))

oportunitate de a-mi continua hobby-ul de a scrie, prin paralela eseu - creativitate

cu beginner's mind, si ca pauza de la procesul terapeutic, de dezvoltare personala, interioara 

si idee de eseu, sugerata de un prieten, de sublimare a experientei personale, pentru a ridica problema dificultatilor extremittii noncomformiste a parcursului si dezvoltarii vietii interioare, spirituale, personale 

si pentru a face critica unei probleme culturale de falsa elogiere a benevolentei in exces

excesul teribil al benevolentei discutat cu p Vasile, cu Radu, si cu alti prieteni

asa e, problematic, problematic ca multa lume admira, elogiaza, aduce omagii, dar prea putini trarteaza, se ocupa, avertizeaza, despre problematicile, despre marile dificultati ale unei astfel de vieti

ale living up to those values, to those virtues, to those pragmatic ideals

cel mult acel des intalnit si retoric "tu stii ce inseamna sa alegi o asemenea viata" dar cam atat

fiindca partea urmatoare fiind "ce ne trebuie noua, nu ca nu am putea, dar nu vrem"
si partea finala care ma irita in mod special "dar este extraordinar de bine, nimic rau in asta"
nimic rau in prea mult bine :)), vom vedea

pentru partea creativa mi-ar placea sa iau ideile eseului si sa le transpun, sa le pun in scena, si in lumina potrivita pentru a descrie prin situatie, ceea ce argumentele mai greu cuprind

de asemenea mi-ar placea sa profit de a face un exercitiu de imaginatie, despre cum ar fi putut arata tineretea lui andrei plesu, a lui michael sandel, a lui monica lovinescu si a altor oameni care este clar ca au avut multe cautari si dificultati pentru a a deveni ceea ce sunt astazi, de a isi implini multe dintre valori

@@@

in acea dimineata de sambata, mai insorita decat pana atunci, michael se trezi cu putin inaintea alarmei, putin mai mult insa decat ieri, si cu siguranta fata de zilele precedente in care nu o auzi pentru primele 10 minute. camera era parca mai stramta si mai friguroasa, dar intr-un fel se intelege, fiind o camera dubla, o parte cu biroul, lampa, si foile. in cealalta parte se afla tanarul, cocotat jumate pe pat, jumate pe noptiera, incercand sa o ia inaintea soneriei care statea la panda. 

victorios, isi continua parcursul obisnuit, cu un elan tot mai natural si mai consistent. cele cateva flotari durau acum mai putin iar dusul aspru parca era mai cald inainte. micul dejun acelasi, cu incantarea descoperirii dupa multe cautari a tematicii spartane. a manca pentru a trai, nu a trai pentru a manca, si mai ales a citi, lasand televizorul intr-un colt, sa se mai odihneasca.

e poate de prisos si chiar iritant a descrie multe alte mici detalii ale vietii tanarului michael, care sa urmeze aceeasi idee a rutinei sale matinale. michael intrase intr-o etapa cu totul diferita a vietii sale, si a vietii in general. pletele care ii atarnau pe umeri, nu mai aveau aceeasi atitudine rebela. prietenii cu care pana atunci fuma prin parcuri, prin telescaune sau pe strazi ferite de zgomotul celorlalte masini 

@@@

un lucru insa de remarcat e indoiala care la cuprins in clipa n care, zorind spre usa de la parter. s-a oprit, in cumpana. sa ia bicleta, sau sa alerge spre metrou ca sa anunga ca de obicei primul, prin bezna, pentru a avea timp sa citeasca in linistea care va disparea cu totul

fiecare dintre particpanti avea ritualul lui. fiind faza pe municipiu, nu erau multi, dar nici putini. era pentru m. un sentiment foarte neobisnuit de apartenenta. pentru prima data de mult timp cand nu era singurul treaza intr-o zi libera la ora aceea. nu era singurul care isi dedica timpul liber, cu totul, ca mijloc pentru timpul de munca. acela era scopul, scop in sine si a tuturor celorlalte.  si ritualul sau de a citi o istorie a filosofiei, inainte de un concurs de istorie a secolului xx, sau inainte de orice alta indatorire de elev, intr-un mod straniu, nu mai parea asa diferit.

primul care intra in sala, primul dupa m., era un baiat la costum, cu ochelari de soare, chiar purtandu-i. dar la o a 2- a privire nu era chiar un baiat, chiar deloc. era domnul profesor nevazator P. . venise in inspectie sa vada, de fapt mai de graba sa auda, cum stau lucrurile.

m. isi tinu pentru o secunda respiratia la gandul ca ar putea sa scape neobservat.

@@@

m. nu mai avea rabdare, desi stia ca doar prin rabdare o sa reuseasca. ce putea sa fac decat sa astepte si sa-si faca asteptarea, pe cat se poate, daca nu comfortabila, macar potrivita. ca de obicei incercand sa faca asta, mai rau se enerva. asa ca reveni la simplul dar sublimul mindfulness centrat pe compasiune

m. avea din nou sa ia complet o pauza de la orice inseamna aceasta etapa in care se afla. aceasta a 2-a etapa, aceasta raceala. aceasta raceala destul de puternica

m. era mai nervos decat de obicei, mai nervos decat intotdeauna. deja trecusera cateva saptamani, cateva luni chiar. parea sa nu dea rezultate. planul de a indeplini seria de realizari pe care si le-a propus, de a strabate bariere ale conformitatii, care n-au mai fost pana atunci strapunse decat de el, nici nu se urnea din loc. tocmai ce se terminase cea de-a doua luna de toamna, a acelor vremuri.