potentialul ca punte intre autenticul uman fundamental si absolut

ca de obicei, cred ca, in opinia mea :))

partea tare, fundamentala a omului, autenticul, si lasand la o parte prostia pesimismului de tip hobbes

chiar daca nu coincide in totalitate cu acesta, autenticul e inseparabil de absolut prin potentialul uman si prin aspiratia catre acesta

prin continerea reciproca cu absolutul, potentialul uman este briliant, nemarginit, de necuprins, de nepatruns, de neatins

omul are absolutul, chiar daca doar ca aspiratie, in aliniere cu potentialul sau, prin acesta nemarginit

desigur, potentialul relativ, concret al omului este o cu totul alta discutie

dar prin potentialul absolut, ansamblul potentialului uman, incluzandu-l pe cel relativ si limitat, este nemarginit

adica mai ales prin creatie ca punte intre cel absolut si cel relativ

pentru potentialul relativ, cerul este limita

insa pentru potentialul absolut, care e marginea dorintei de bine, a iubirii, a compasiunii, a adevarului, a credintei? desigur retoric :))

iar daca raspunsul e corpul sau creierul uman, atunci sufletul, spiritul si liberul arbitru s-ar tavali de ras, iar materia s-ar cutremura, cred

deci autenticul uman are dimensiunea relativa, concreta, marginita, si dimensiunea absoluta cu potentialul uman ca punte intre autentic si absolut, cel putin prin aspiratie, dar mult mai mult decat atat: prin creatie, prin iubire, prin compasiune, prin benevolenta, prin credinta, prin contemplare, prin wondering, prin curiozitate

inseparabilul autenticului uman de absolut, e demonstrata de potentialul uman absolut, deci omul este fundamental constituit din absolut, adica din iubire, compasiune, adevar, integritate, credinta, benevolenta, armonie, etc, adica din Bine. plus neutralitatea corpului, creierului, materiei

@@@

bun deci am demostrat ca =)) prin potentialul uman absolut, adica prin iubire, compasiune, benevolenta, credinta etc, si prin creatie ca punte fata de potentialul relativ, autenticul uman fiind constituit din potential, e constituit deci din absolut.

dar intrebarea e acum, acest autentic uman fundamental, e Bun, e Rau, e neutru, sau e tabula rasa

in primul rand sigur ca autenticul este constituit si din relativ

pai tabula rasa nu are cum sa fie fiindca este inseparabil de absolut, deci contine ceva din absolut

(contemplare a credintei mele)

iar dintre neutru, bun sau rau, eu aleg binele. si in cel mai rau caz neutrul. in primul rand, si in mod suficient, fiindca eu in asta cred, in Bine ca partea tare a fundamentalului uman. fiindca in asta aleg sa cred in mod general in ansamblu, binele. si mai mult decat atat in Dumnezeu, insa as alege sa cred in Bine si in lipsa lui Dumnezeu, dar mult mult mai greu. insa prin Dumnezeu, e mult mai simplu, ca parafrazand "a facut omul bun, in paradis, iar pentru a-l face perfect, i-a dat liberul arbitru"

acum, argumente suplimentare pot fi

fiindca omul e capabil de necesar, de supravietuire, dar e capabil si de bine, iubire, compasiune, empatie

nu-mi spuneti mie ca un bebelus s-ar apuca sa oamoare, sa tortureze, sa violeze femei, :)) in lipsa strictei necesitatii a supravietuirii. care insemna nu rau ci neutralitate, in lipsa malevolentei. deci cel mult sa omoare pentru hrana, dar fara a fi malevolent, fara a vrea raul, ci necesarul

pentru ca, in asa cel incat raul sa fie fundamental, absolut, trebuie clar sa fie malevolent, altfel este relativ si nu fundamental

in plus, omul de la inceputul primei unitati de timp a vietii sale, o sa argumentez ca este si benevolent. de empatie, compasiune, iubire deja stim destul de clar din studii ca nu sunt doar invatate, si primare

dar benevolenta e mai greu de demonstrat, prin confuzia ei cu neutralitatea, cu supravietuirea. 

din la inceputul existentei sale, omul vrea libertatea fata de suferinta. asta nu inseamna doar supravietuire. inseamna mai mult de atat, iar cea mai simpla demonstratie, este ca vrea intoarcerea inapoi in comfortul uterin foarte incipient al mei sale, ceea ce este cercetat in psihologie. adica vrea intoarcerea la incipienta existentei sale. asta este mai mult decat supravietuirea, si clar decat moartea. este a vrea sa nu trebuiasca sa supravietuiasca, si nici sa moara, adica intoarcerea la absolut, si cum asta nu inseamna in niciun caz raul, malevolenta, este a vrea libertatea fata de suferinta, libertatea fata de supravietuire, nu moartea, este a vrea binele

si ca sa relationam mai mult fata de aceasta idee, cred ca nu prea sunt oamenii care in mod autentic nu sunt de acord cu ideea din bohemian rapsody, ca intr-o masura, cu totii vrem "to never been born at all", adica nu raul, nu moartea, nu supravietuirea, ci absolutul, libertatea fata de suferinta, binele

iar a fi nenascut, este inseoarabil de lumea iubirii, a adevarului, a justetii, a credintei, lumea lui Dumnezeu, sau cel putin lumea independenta fata de lumea materiala, adica care alta decat lumea ideilor, a idelurilor, a binelui

nu as vrea sa traiesc intr-o lume in care credem ca lumea absolutului, a idealurilor, a ideilor, este lumea raului

ar fi o lume absurda

daca binele este initial, inseparabil de absolut si fundamental, raul, este invatat, sau cel putin determinat de experiente initiale

iar binele acesta initial, fundamental, fiind partea tare, respinge raul, care fiind totusi inevitabil, anexandu-l ca parte moale

iar aceasta parte tare a fundamentului uman, Binele, mai departe poate fii cultivata in restul potentialitatilor umane sublime, adevarul, credinta, integritatea

desi daca ne gandim mai bine chiar si adevarul si integritatea pot fi considerate ca fiind initiale, in lipsa unui rau initial, a unei coruptii initiale, a unei minciuni initiale fundamentale, absolute, malevolente

iar credinta, si aici o sa plusez spunand ca desi poate fi considerata ca fiind invatata, este fundametal initiala