something inside that is only yours, that nothing can touch

eu cred ca, 

in opinia mea :))

acel lucru pe care nimeni si nimic nu il poate atinge, patrunde, strapunge, corupe sau cuprinde, nu cu adevarat, acela este partea tare care tine la olalta fiecare fiinta umana, fiecare ideal, fiecare existenta, si tot ansamblul de-a-ntregul al celei mai bune lumi dintre lumile posibile

in primul rand plecand de la ideea de common humanity. insa acest universal, pur si valoros in sine nucleu infinit al potentialului uman, cultivat in diferite forme, in diferite directii, cu diferite valori si mereu in aspiratii cu tinta comuna catre brilianta potentialului uman, catre fericire, catre Binele fiecaruia, ca un parcurs infinit si fara alt scop, decat cel al proximitatii curente

acela care cand esti cu oamenii, premisa este ca in primul rand, partea tare este doar common humanity-ul cultivat in masura comuniunii, compatibilitatii, unitatii, umanitatii comune, si experientei umane pe care o impartasim cu totii

partea moale, suferinta, este materia prima pe care partea tare o transpune in mister, in curiozitate, in contemplare, in reflectie, in tensiunea ce determina consistenta cresterii, a liberei exprimari, a creatiei, a culturii, a civilizatiei, a prosperitatii, a sensului, a semnificatiei, a valorii, a credintei, a parcursului existentei

iar suferinta cu care nu se poate face aproape, sau chiar nimic, este doar un fenomen al naturii, la fel ca vantul, la fel ca ploaia, la fel ca frigul, la fel ca gerul teribil care te intalneste, te strabate, te coplesteste, te crispeaza, te acapareaza, te incremeneste, te anchilozeaza :))

si chiar daca pare ca te apuca, te cuprinde, te domina, te chinuie, te strapunge, te tortureaza, te frange

si chiar daca pare fara inceput si fara de sfarsit

niciodata nu te patrunde pana la capat, nu cu adevarat, fiindca suferinta, partea moale, este doar materia prima, sau cel mult gerul care "asediaza" neputincios, zadarnic, dar teribil de rece nucleul indestructibil, esenta, binele, adevarul, credinta, integritatea, iubirea, compasiunea, cinstea, pasiunea, umorul curat

care cand esti doar tu, cu partea ta de neatins, de nepatruns, de necuprins, este diferit. este rezultatul parcursului tau unic, a modului tau irepetabil de a cultiva, dar pentru asta de a cauta, de a parcurge, de a strabate, de a alege, de gasi tot mai mult imensitatea, brilianta, de a stii ca nu stii nimic, si pana la urma de a aspira

pentru mine acest nucleu de neatins, de nepatruns, de necuprins, de nimic decat de el insusi, este transpus mai ales in forma si in aspiratia catre bunavointa, credinta, integritatate, iubire, compasiune, moderatie, vitalitate, armonie, pasiune,

speranta, umor, curaj, cinste

desigur, deci de asemenea, de actualizare si transcendere armonioasa a sinelui si mult mai mult de atat, brilianta potentialului uman, de urmat dar de nepatruns, ca o aspiratie de-o viata, as a life long pursuit, mereu aici, mereu departe

in aspiratia catre aceasta latura a briliantei potentialului uman, si cu speranta catre cat mai multe altele asemenea care nu transcend, nu continua, nu fac punte, desigur unidirectionala, in partea intunecata din cea moale, fiindca fara parte moale nu se poate, dar fara partea intunecata din partea moale, intreaga umanitate aspira sa se poata

in partea cu adevarat intunecata, doar putini se ratacesc in urma unei "franturi" adica a unei cu adevarat uitari, dramatice, drastice, grotesti, condamnabile si de neiertat, dar care totusi este mai bine sa fie daca nu iertatata macar, cu credinta pentru verbul propozitiei nemtesti :)), care determina ansamblul armonios, ce tine la olalta cea mai buna dintre lumile posibile, macar, uitata.

fiecare nucleu nemarginit si universal, fiecare parte tare a potentialui uman isi are brilianta sa, insa unele sunt atinse, unele sunt recunoscute, unele sunt invalidate, unele sunt prea uzual, banalizate, altele raman mereu ascunse, obturate, umbrite, uitate, de ceea ce pare a fi de nestramutat, ceea ce pare atat de intunecat incat pare a fi partea cea tare, partea de neatins, de nepatruns, de necuprins, si cel mai rau, care pare a fi inegalabil demna de eterna credinta

iar verbul care determina intregul rost al acestei antiteze suparatoare, al acestei probleme fara o solutie hotaratoare, care pana atunci, poate fi, doar aceea care cuprinde brilianta si nemarginirea potentialui uman, fundamental, universal, ancestral, primordial, a binelui, a intunericului, a adevarului, a iubirii, a misterului

chiar ea :)), umanitatea in ansamblul posibilului existentei sale imperfecte, marginite, care in loc sa nu fie, este miraculos prezenta, la olalta, si in esenta buna, sau macar potentiala, de neatins, de nepatruns, si desigur, mai ales, de necuprins 

doar cine poate cuprinde tot ce e bun, doar cine il poate cuprinde pe D-zeu :))