Posts

cateva ultime cuvinte despre mine

25 septembrie Cateva ultime cuvinte despre mine. In urma cu 8 ani, dupa 1 an boem, am renuntat complet la alcool si la fumat. Tot de atunci n-am mai cedat vreodata unor astfel de vicii, din dorinta unui discernamant, si a unui liber arbitru, cat mai sincer, cat mai integru. si am facut tot ce am putut pentru a duce o viata minim decenta. O minima integritate, o minima demnitate umana, o minima decenta. https://github.com/matei-teca https://www.codewars.com/users/matei-teca https://www.bandlab.com/mateiteca Tot ce mai pot face acum este sa imi aduc umila contributie, tot ce am putut crea intr-un timp cat mai lung, cu cat mai multa amanare, desi pana la urma atat de scurt. Imi pun credinta ca intre milioanele de oameni de pe acest pamant, se poate gasi cate cineva care sa faca din ele, mai mult decat as fi putut face eu vreodata. Oricare dintre aceste drafturi, apartine de acum oricarui om, avand din partea mea drepturile de autor.  https://drive.google.com/drive/folders/1TRtHOoYEX...

a fi liber, precum Paltinis-ul

aprilie in astea 6 saptamani din germania, suprapunandu-se cu etapa inceputa cu cateva zile inainte de plecare, prin a reflecta si scrie "asupra potentialului meu creativ" care s-a transformat apoi in "cu limite clare si fundamentalul drept la libera exprimare" chiar daca in germania, si au fost foarte mult alte challenge-uri, am reusit totusi se pare sa imi recapat fata de vina, fata de stres, fata de anxietate, libertatea, la un alt nivel, mult mai fain, de a gandi, a reflecta, a contempla, a scrie, a crea, a conversa, a discuta, a dialoga, a fi relaxat  clarificandu-mi limitele foarte certe,  cea a normalitatii fata de clasicul risc psihopatologic, (pe care Dali il sfida, si chiar se cam juca cu focul) cu regula de intelectual care se respecta :)) de a verifica, a discuta, a valida, ideile cu adevarat originale si cele evidente ale indecentei, imoralitatii, ilegalitatii in raport cu libera exprimare iar la decenta (sau in anumute cazuri cu adevarat grave chiar no...

despre ingradire, izolare, insingurare

sa luam exemplul drepturilor si libertatilor fundamentale, universale ale omului, cum ar fi dreptul la libera exprimare cand astfel de fapturi fundamentale sunt ingradite, inseamna de cele mai multe ori ca este un mediu individual, sau general care permite sau chiar produce astfel de abuzuri o persoana care este abuzata, incalcata, sau chiar si doar ingradita, devine izolata, insingurata, oprimata solutia este desigur cea sociala, sa te conectezi cu persoane intregi la minte, si in felul asta sa te ridici macar din insingurare, ca apoi sa depasesti ingradirile, incalcarile, abuzurile si ticalosia sau in cel bun prostia fenomenala a celor care le determina dar din pacate, este foarte intristator, insa inevitabil ca uneori chiar dintre cunostintele tale, sunt cei cuprinsi, indobitociti, pervertiti de prostie, sau mai dramatic de ticalosie, si pornesc intr-o astfel de cruciada absurda, necrutatoare, sau chiar metaforic halucinatorie, in acest demers grotesc de ingradire, incalcare, abuz a...

uimitoarea, intristatoare, fascinanta falsitate, ticalosie sau in cel mai fericit caz, fenomenala prostie

auzisem de asta, de oameni care au scris biblioteci intregi despre faptul ca omul e ticalos, ca lumea e acaparata de falsitate, sau in cel mai fericit caz ca "omul e prost, fenomenal de prost" desigur asta in anumite privinte, si mereu partea moale. fiindca fundamental omul este ok, normalitatea este ok, civilizatia este ok etc dar parca inca nu imi vine sa imi cred ochilor cand, trecand peste vremurile grele in care credeam ca mereu eu sunt de vina, vad atata falsitate, ticalosie, prostie in atat de multe locuri, in atat de multe privinte fiindca mai ales chiar oamenii care m-au invatat despre prostie, despre ticalosie, despre falsitate si cat de admirabili sunt oamenii care se opun. chiar la acesti oameni vad aceste lucruri dar asta este desigur fiindca aceste lucruri, aceste neajunsuri, sunt in buna masura inevitabile, cu totii le avem intr-o masura. oameni suntem :)) dar chiar atat atat de multa si fenomenala ticalosie, falsitate, prostie chiar si la mine uneori ma minune...

despre prostie, a ne face ca muncim si ingradirea investitiei in sine

in primul rand da, un minim de productivitate concreta, tangibila, e si asta importanta, la fel cum sunt si multe alte lucruri de forma. simbolicul, minimalul, cadrul concret de activitate si dezvoltare, care doar atunci e cu adevarst incalcat poate duce la depresie, letargie sau alte problematici insa a invest in tine prin dezvoltare personala, dezvoltare spirituala, dezvoltare culturala prin a gandi, a reflecta, a contempla, a te exprima liber, a scrie, a crea,  adica actualizarea sinelui poate fi mult, mult mai benefic, chiar productiv pe termen lung decat o productivitate falsa, cu care poti sa te lauzi, cu care poti sa te minti, cu care poti sa pretinzi. adica lucruri care par productive, suna productive, sau poate chiar sunt productive dar asta pe termen foarte scurt iar toata falsitatea asta, exigenta asta mincinoasa, belicoasa, aceasta agitatie paranoica, aceasta cruciada halucinatorie dupa forme fara fond, vine cred, asa des, dintr-o fenomenala ignoranta, si totodata din f...

do you remember, my younger friend

do you remember my eternal younger friend, do you still remember those times, when we used to find that way of joy, of happiness immortal, or at least of a juicy piece of sublime, of eternal do you still remember those godly loopholes filled with peace, with love, with young or aven childish pure profanity, and the joy without profane, and freedom. those never ending summer days, eternal, immortal. by us punctured and juicing out with those ineffable mixtures that made us for that godly moment free, from anything else. and at once with the entire rest of vibrating and pure humanity, sucking free, the bone marrow out of the existence free from suffering, fee from survival, free from regret, free from childless freedom do you remember my eternal younger friend, do you remember the immortality, the godnessness, the freedom, the full hope, the reachable, the absolute, do you remember that childish game of pure and true and never ending sacrilege, which told us that no one can ever get touc...