a da sens vietii, in continuarea credintei

Noica spunea, "ce bine ca viata nu are sens, ca ii pot da eu unul".

Nu as spune asta, fiindca cred ca viata are valoare si sens in sine, ca parte a ordinii providentiale, ca ansamblu universal

Insa as zice ca e important si "a da un sens vietii"

Insa delimitarea intre sensul apriori, intrinsec si cel pe care "il dai" este una foarte intrepatrunsa si de fapt dinamica

Dar imi place foarte mult ce spune Neagu Djuvara: in primul rand Credinta si Bunatatea. Dar si sa faci ceva, sa contribui cu ceva, sa lasi ceva in urma

Simt niste fericire aproape incredibil de mare prin faptul ca pe langa fericirea de a crede, adica de a avea incredere in mersul universal al ansamblului ce il are in centru pe Dumnezeu, pe langa asta, de fapt in continuarea acesteia, 

Am reusit si eu sa-mi construiesc un mod personal de a exercita potentialul pe care il ofera sensul primordial

Pentru mine, acest "a da sens" (Noica) si a "a face ceva pe langa credinta si bunatate" (Neagu Djuvara) este

Pe de-o parte actualizarea, pe de cealalta transcenderea sinelui (de la Maslow)

Dar cred ca trebuie in primul rand o baza solida de actualizare. Pe aceasta ma concentrez anii acestia. Si nu sa o stric cu o transcendere pripita, si mai ales existentiala

Prin munca centrata pe oameni, dar si prin celelalt componente de actualizare a sinelui necesare realizarii acesteia, ca parte a procesului. Dar si in sine ca parte dintr-un proces asa frumos. Intra-adevar transcenderea innobileaza procesul intr-un mod in care actualizarea nu poate insa

Ca un dans intre actualizare si transcendere