triologia vointei

27 feb

Ar fi un eseu interesant

Benevolenta a vrea ceea ce cu sinceritate stii ca e bine, in suprapunere cu ceea ce cu sinceritate crezi ca e bine, dpdv obiectiv.

Malevolenta a vrea ceea ce, la fel, cu sinceritate stii ca e raul in suprapunere cu ce crezi sincer ca e raul, obiectiv.

Indiferenta a nu vrea nici binele nici raul, ci cel mult necesarul, lucrurile sunt in mod necesar ceea ce sunt.

Criteriul de distictie a categoriilor de caracter ar fi daca malevolenta este constienta, intentionata, voluntara. Dar la fel si benevolenta, indiferenta.

Fiindca poti sa vrei atat binele cat si raul, cat si niciuna dintre ele, intr-o maniera automata, teleghidata de instinct, de conjunctura. Deci mai degraba inconstient decat constient, si in orice caz neintentionata, involuntara.

Ar mai criteriul de interventie. A alege sa intervi sau sa nu intervi cand ai un minim de constientizare a acestui automatism.

Ar mai fi criteriul de examinare. A alege sa examinezi sa nu examinezi binele si raul obiectiv, si mai ales distinctia dintre ele. Dar si sa examinezi cum poti fi adeptul unuia sau altuia.

A nu examina rezulta in alt tip de indiferenta, fiindca poti sa vrei binele sau raul, dar prin prisma cunoasterii deja existente. Fiind indiferent daca cunosti destul, sau fata de a cunoaste a examina mai mult.

3 aprilie

Contempland, valoarea mea de Bunavointa inseamna intr-adevar a vrea binele si impreuna cu credinta a vrea ce e conform cu Dumnezeu. Dar si a fi bun cu seamanul tau cum ar spune Neagu Djuvara, a fi binevoitor, bland, bun. Si de asemenea bunavointa fata de celelalte valori, adica a vrea integritatea, armonia, iubirea, compasiunea, moderatia, vitalitatea, etc

Potentialul uman, cunoasterea si educatia ar merge bine pentru a argumenta ce e de facut cu indiferenta si cu credinta despre ce e binele si credinta despre ce e raul