more, few words )

efemeritatea e ceva ce pana de curand nu intelegeam. si sigur ca m-a prins si pe mine inevitabila memancolie. insa nu trebuie sa fie o melancolie demoralizata, deprimata, pesimista. ci una vie, calma, tonica, recunoscatoare, binevoitoare, flexibila si ferma. am invatat asta de la un drag prieten, iris cred ca, a fi melancolic este pe langa intreaga sfera temperamentala, poate una dintre cele mai vechi forme de a contempla

25 martie   sigur ca cel mai bine e un echilibru work - rational, life - emotional dar pentru a ajunge acolo e cale lunga a way to go este daca pornesti de la o guvernare completa, rationala sau emotionala fiindca atunci ai un sistem2 sau un sistem1 care stie sa guverneze, iar apoi il dezvolti si pe celalalt pana in punctul in care poate de asemenea guverna sigur nu o dihotomie completa, ci doar o simplificare dihotomica a unui principiu complex ce include (dar nu se rezuma doar la) neocoretexul, limbicul, calaretul, elefantul, modul formal, modul informal, simpaticul, parasmipaticul etc 

the world as it is, the world as it should be cum ar spune poirot, haus, melanie e foarte greu sa faci lucrurile corect intr-o lume in care corectitudinea obiectiva s-a pierdut foarte adanc sub partea moale, marginala, anexa a egoismului insa totodata e o chestie de adaptare. lumea este cum este, oamenii sunt cum sunt, poate ca s-ar fi putu mai bine, s-ar fi putut si mai rau. oricum e colateral fata de natura umana si potentialul uman. e partea moale a vremurilor insa este o parte moale de care inevitabil trebuie tinut cont si fata de care trebuie foarte multa adaptare adaptare, ca doar nu ne luam la lupta cea mare cu cultura, cu vremurile, cu neajunsurile oamenilor, cu neajunsurile educatiei, cu neajunsurile proprii

a fi uman, a fi basinos, adica a avea unele neajunsuri, inadecvate in comportament, nu inseamna imperativ a fi ticalos, cacanar :)) cred ca, e un pas cu totul diferit, e o granita, majora, dar care poate fi la o adica incalcata, sau voit ignorata, prin comportamente, alegeri, si trasaturi de caracter care sunt cu adevarat iandecvate, ilegale, imorale, ticaloase, cacanare

a transcende limitele, limitarile, nevoile, durerea si mai ales suferinta umana, poate fi adictiv, si mai ales foarte tentant a opera de acolo, poate da niste rezultate incredibil de abundente, incredibil de deziluzionante. a ridica un deget si a scrie un eseu, a ridica doua si a face un software, a ridica trei si a spune ce n-a mai fost spus, si asa mai departe, ca dupa aceea sa revii la efortul considerabil de a exista, care prinde cu totul alte proportii a te identifica cu acea ascensiune, cu acel ideal pe care il atingi, cred ca, se rezolva prin ideea ca astfel de lucruri sa fie colaterale, marginale, anexe, si pana la urma ocazionale fata de simplitatea armonioasa a vietii, care păleşte daca este pusa pe al doilea plan

cred ca, "omul e lup fata de semenii sai" e desigur partea moale in varianta pesimista, si de la un anumit punct chiar paranoica. partea moale asa cum spune plesu, referindu-se la platon, aristotel, despre problema raului o parte moale dar inevitabila, chiar necesara, care fiecare se straduie sa reuseasca sa o rezolve asa cum stie mai bine. si care primeaza, predomina de foarte multe ori, uneori sau chiar de si mai multe ori excesiv din pacate, fiindca prioritatea naturala este de a de elibera pe tine insuti intai, a supravietui. excesiv dintr-o vanitate prea prudenta sau mult mai rau malevolenta partea tare care corespunde perspectivei este cea orientala, de a fi liberi de suferinta si a fi impreuna, common humanity. dar, de fapt deci, si benevolenta, credinta, integritatea, iubirea, compasiunea, speranta, sacrificiul, pacea, libertatea, respectul, intrajutorarea, moderatia, adevarul, armonia partea tare e faptul ca a fi om e valoros si suficient in sine, si in plus brillian...

cred ca, in mod voluntar, problema se simplifica fara foarte mari neclaritati. a trai armonios este regula, a transcende este exceptia, si astfel a nu transcende zadarnic problema se complica insa cand apare capcana transcenderii inselator armonioasa cum ar fi chiar in cazul dezvoltarii interioare involuntare multe progrese si chair elanuri pe verticala , "sa cresc intr-o zi cat altii-ntrun an" cum ar zice tudorc :)) se pot transforma in capcana identificarii cu aceste varfuri ale procesului de dezvoltare personala, de actualizare si transcendere a sinelui

cred ca, brilianta de a fi om, desigur intr-un parcurs de actualizare, transcendere a sinelui sau macar un fain parcurs de pursuit of happiness, in alte moduri parcurs in care partile rele sunt aneze, marginale, parte buna fiind partea tare, common humanity, cultivarea acestuia, mai ales prin valori  brilianta de a fi om este mai ales pentru mine prioritara fata de brilianta potentialului uman, fata de actualizarea si transcenderea sinelui, pe care o valorizez mai mult decat suficient :)) poate chiar cam mult mai ales in timpul liber, cand nu lucram brilianta de a fi om a fi om ca enough in itself simplul fapt de a fi om, este briliant fiindca a. in primul rand cel mai accesibil aspect pentru mine este faptul ca a fi om reprezinta un punct al seriei de proximitati eterne catre potentialul uman, ideal reprezinta cea mai concreta forma de actualizare a potentialului nemarginit fiindca brilianta potentialului uman consta nu intr-o destinatie, ci intr-un parcurs remarcabil de a aspira ...