more, few words )

aprilie in astea 6 saptamani din germania, suprapunandu-se cu etapa inceputa cu cateva zile inainte de plecare, prin a reflecta si scrie "asupra potentialului meu creativ" care s-a transformat apoi in "cu limite clare si fundamentalul drept la libera exprimare" chiar daca in germania, si au fost foarte mult alte challenge-uri, am reusit totusi se pare sa imi recapat fata de vina, fata de stres, fata de anxietate, libertatea, la un alt nivel, mult mai fain, de a gandi, a reflecta, a contempla, a scrie, a crea, a conversa, a discuta, a dialoga, a fi relaxat  clarificandu-mi limitele foarte certe,  cea a normalitatii fata de clasicul risc psihopatologic, (pe care Dali il sfida, si chiar se cam juca cu focul) cu regula de intelectual care se respecta :)) de a verifica, a discuta, a valida, ideile cu adevarat originale si cele evidente ale indecentei, imoralitatii, ilegalitatii in raport cu libera exprimare iar la decenta (sau in anumute cazuri cu adevarat grave chiar no...

sa luam exemplul drepturilor si libertatilor fundamentale, universale ale omului, cum ar fi dreptul la libera exprimare cand astfel de fapturi fundamentale sunt ingradite, inseamna de cele mai multe ori ca este un mediu individual, sau general care permite sau chiar produce astfel de abuzuri o persoana care este abuzata, incalcata, sau chiar si doar ingradita, devine izolata, insingurata, oprimata solutia este desigur cea sociala, sa te conectezi cu persoane intregi la minte, si in felul asta sa te ridici macar din insingurare, ca apoi sa depasesti ingradirile, incalcarile, abuzurile si ticalosia sau in cel bun prostia fenomenala a celor care le determina dar din pacate, este foarte intristator, insa inevitabil ca uneori chiar dintre cunostintele tale, sunt cei cuprinsi, indobitociti, pervertiti de prostie, sau mai dramatic de ticalosie, si pornesc intr-o astfel de cruciada absurda, necrutatoare, sau chiar metaforic halucinatorie, in acest demers grotesc de ingradire, incalcare, abuz a...

auzisem de asta, de oameni care au scris biblioteci intregi despre faptul ca omul e ticalos, ca lumea e acaparata de falsitate, sau in cel mai fericit caz ca "omul e prost, fenomenal de prost" desigur asta in anumite privinte, si mereu partea moale. fiindca fundamental omul este ok, normalitatea este ok, civilizatia este ok etc dar parca inca nu imi vine sa imi cred ochilor cand, trecand peste vremurile grele in care credeam ca mereu eu sunt de vina, vad atata falsitate, ticalosie, prostie in atat de multe locuri, in atat de multe privinte fiindca mai ales chiar oamenii care m-au invatat despre prostie, despre ticalosie, despre falsitate si cat de admirabili sunt oamenii care se opun. chiar la acesti oameni vad aceste lucruri dar asta este desigur fiindca aceste lucruri, aceste neajunsuri, sunt in buna masura inevitabile, cu totii le avem intr-o masura. oameni suntem :)) dar chiar atat atat de multa si fenomenala ticalosie, falsitate, prostie chiar si la mine uneori ma minune...

in primul rand da, un minim de productivitate concreta, tangibila, e si asta importanta, la fel cum sunt si multe alte lucruri de forma. simbolicul, minimalul, cadrul concret de activitate si dezvoltare, care doar atunci e cu adevarst incalcat poate duce la depresie, letargie sau alte problematici insa a invest in tine prin dezvoltare personala, dezvoltare spirituala, dezvoltare culturala prin a gandi, a reflecta, a contempla, a te exprima liber, a scrie, a crea,  adica actualizarea sinelui poate fi mult, mult mai benefic, chiar productiv pe termen lung decat o productivitate falsa, cu care poti sa te lauzi, cu care poti sa te minti, cu care poti sa pretinzi. adica lucruri care par productive, suna productive, sau poate chiar sunt productive dar asta pe termen foarte scurt iar toata falsitatea asta, exigenta asta mincinoasa, belicoasa, aceasta agitatie paranoica, aceasta cruciada halucinatorie dupa forme fara fond, vine cred, asa des, dintr-o fenomenala ignoranta, si totodata din f...

do you remember my eternal younger friend, do you still remember those times, when we used to find that way of joy, of happiness immortal, or at least of a juicy piece of sublime, of eternal do you still remember those godly loopholes filled with peace, with love, with young or aven childish pure profanity, and the joy without profane, and freedom. those never ending summer days, eternal, immortal. by us punctured and juicing out with those ineffable mixtures that made us for that godly moment free, from anything else. and at once with the entire rest of vibrating and pure humanity, sucking free, the bone marrow out of the existence free from suffering, fee from survival, free from regret, free from childless freedom do you remember my eternal younger friend, do you remember the immortality, the godnessness, the freedom, the full hope, the reachable, the absolute, do you remember that childish game of pure and true and never ending sacrilege, which told us that no one can ever get touc...

dintre toate costurile posibile:  bani, timp, imoralitati, ilegalitati, resurse umane, health, sacrificii, compromisuri, nervi, resurse psihice, toate acestea fiind obiective costul care le poate salva pe celelalte, este costul subiectiv, costul hedonic insa nu acel cost subiectiv sau chiar hedonic care determina alte costuri obiective, ci restul

tranzitoriul si exccesul de a cadea pedant in primul rand, daca n-am mai vorbi, sau scrie, sau reflecta despre tot ceea ce poate fi inclus in sfera nemarginita a pedanteriei, a imposturii, a arogantei, a condescendentei, a ingamfarii, infatuarii, narcisismului, si pana la urma a egocentrismului si falsitatii n-am mai vorbi aproape despre nimic, sau macar despre prea putin. ar ramane cel mult un chiar si mai nesuferit small talk lipsit de orice consistenta si sens am putea la fel de bine sa renuntam la limbaj si sa apelam la onomatopee a vorbi intr-adevar mai rar gasesti cu cine, intr-o lume a small talk-ului, si a fobiei de politically incorectness-ul discutiilor, conversatiilor consistente. discutii care asa cum avertizeaza prof. michael sandel, andrei plesu, monica lovinescu, si multi altii, sunt esentiale si inevitabile pentru ca o comunitate, o cultura, o civilizatie sa prospere, si pana la urma sa ramana civilizata si vitala deci si paranoia infranarii si prohibitia liberei gandir...

ca de obicei, cred ca, in opinia mea :)) partea tare, fundamentala a omului, autenticul, si lasand la o parte prostia pesimismului de tip hobbes chiar daca nu coincide in totalitate cu acesta, autenticul e inseparabil de absolut prin potentialul uman si prin aspiratia catre acesta prin continerea reciproca cu absolutul, potentialul uman este briliant, nemarginit, de necuprins, de nepatruns, de neatins omul are absolutul, chiar daca doar ca aspiratie, in aliniere cu potentialul sau, prin acesta nemarginit desigur, potentialul relativ, concret al omului este o cu totul alta discutie dar prin potentialul absolut, ansamblul potentialului uman, incluzandu-l pe cel relativ si limitat, este nemarginit adica mai ales prin creatie ca punte intre cel absolut si cel relativ pentru potentialul relativ, cerul este limita insa pentru potentialul absolut, care e marginea dorintei de bine, a iubirii, a compasiunii, a adevarului, a credintei? desigur retoric :)) iar daca raspunsul e corpul sau creierul...

cand esti tanar, timpul pare o resursa atat de imbelsugata, incat isi pierde importanta, epuizabilitatea, primordialitatea si mai ales valoarea si pierzandu-si valoarea timpul, si multe alte lucruri si-o pierd

a avea cum sa faci un lucru, adica posibilitatea practica, inseamna sa poti, sa vrei sa poti, si sa iti dai seama ca poti fiindca altfel "sa poti" e o posibilitate teoretica sa vrei sa poti faca parte din a avea benevolenta, a vrea binele a-ti da seama ca poti, inseamna a stii ca poti in acel moment a stii ca poti inseamna lipsa ignorantei deci inseamna a te ocupa de ignoranta a te ocupa de ignoramta, deci a gandi, a reflecta, a contempla, a observa, a scrie, a argumenta, a analiza, a critica. si sigur ca primar a studia, a invata a memora e de asemenea imporant, dar secundar fiindca a memora fara a intelege, e inutil, poti doar sa reciti ce ai memorat iar pentru toate astea a cauta, a spera,  a crede, a te indigna, dar mai ales din nou a vrea, benevolenta si in ansamblu, a nu muri prost :)) a stii ca poti in acel moment, inseamna pe langa a te ocupa de ignoranta, a fi prezent si cu mintea treaza in acel moment, deci mindfulness deci cred, ca sa iti dai seama de lucrurile bun...

partea moale, relativul nu va sufoca vreodata idealul, absolutul si varianta sa pamanteasca, autenticul potentialului uman

sigur ca scopul dezvoltarii personale, terapiei, creatiei, intelectualizarii, valorilor, intrgritatii, idelurilor, ratiunii sigur ca scopul este in primul rand concretul prezent, adica a face, a simti, a exista, a fi acest scop este cu primaritate, imperativ, obligatoriu. dar asta la un nivel minim, suficient, minimal iar ratiunea, idealurile, integritatea, au si alte scopuri in primul rand pot fi un foarte foarte fain scop in sine fiindca acestea, fara exclusivitate, nu ne fac roboti, iar prin inclusivitate ne diferentiaza de bestii, de barbarie

vremurile foarte grele m-au invatat cred umilitatea. chiar cea care m-a salvat de atate si atatea ori m-a salvat de la a spune "eu nu accept asa ceva" un fel de pervertire a demnitatii de catre mandrii, stime, orgolii sa fii demn inseamna sa nu te injoseti, sa fii umil inseamna sa nu faci contrariul, si de asemenea sa te doara la pl daca facand asta, arati "josnic" :)) daca stau sa ma gandesc cea mai faina umilitate am invatat-o cred de la iris, de la stan, de la flumser, de la bunicul meu cred ca umilitatea e singura care te poate salva de prostie. de prostia de a incerca sa fie altceva decat un simplu om, egal cu toti ceilalti, si care poate doar aspira  in felul asta umilitatea te salveaza in asa cat iti poti cu adevarat actualiza sinele, potentialul autentic, care iti da ocazia sa fii, in loc sa pari, sa astepti in loc sa te arunci, sa crezi in loc sa renunti, sa disperi, sa pierzi care-i de fapt scopul, sau macar directia, sfera, ansamblul

a crea nu inseamna desigur a fi un geniu creator, si nici macar un "bun", "serios", sau "in masura" sa creezi este o prostie si cel mai rau o ticalosie colosala "a trebui sa fii in masura sa creezi", aceasta ingradire a dreptului fundamental la libera exprimare a crea este despre a fi un simplu om care se exprima liber, autentic si inevitabil sublim daca creatie are apoi semnificatie, importanta sau anvergura culturala e partea a doua, care nu trebuie sa stea in calea, sa ingreuneze, sa traga in jos prima parte

lasand la o parte egalitatea fundamentala certa de drepturi si obligatii fiecare parcurs, fiecare viata, fiecare destin, fiecare potential, fiecare om este special, este briliant prin sine si in plus prin briliata potentialului sau uman autentic

mi-e foarte greu sa accept, sa recunosc, sa depasesc faptul ca o perioada asa de lunga mi-a fost oprit, incapacitat sau chiar ingradit dreptul la libera exprimare, dreptul la a crea dreptul la efort, la a fructifica sau chiar a investi in niste simpla, fundamentala, salvatoare creatie. care este btw stiintific cel mai bun mecanism de coping, si una dintre cele mai faine, autentice, benefice, indreptatite preocupari lasand in urma infranarea voluntara si mai ales involuntara, foarte foarte foarte excesiva, exigenta, ingraditoare au fost vremuri tulburi, au fost vremuri nesigure, au fost vremuri cu multa falsitate, dar au fost poate dintre cele mai bune vremuri grele, dintre vremurile grele posibile, atata s-a putut :))

prostia asta cu egoismul care primeza mereu, sau mai rau ca e exclusiv, e derivata din prostia cu hobbes, ca omul e lup pentru semenii sai cum sa consideri mai ca asta e partea tare. cum sa crezi mai ca binele e partea moale, si raul e partea tare, cum mai atata prostie :)) avand la indemana grecii antici. si mai ales studiile in psihologie care arata cat de proasta e convingerea ca "oamenii nu sunt ok" oamenii sunt fundamental ok, asta este partea tare. in rest sigur ca este o geoaza de rautate, sadism, parsivitate, imfatuare, arogante, orgolii, dar astea sunt desigur partea moale, secundara, trecatoare si cel mai relevant pentru discutia asta egoismul prost, egoismul care nu este ok, care este neindreptatit, adica egoismul care incalca drepturile si libertatile celorlalti, moralitatea, legalitatea, decenta egoismul este si el fundamental uman, si egoismul chiar nu este in sine rau, este desigur natural, necesar, inevitabil, in lumea asta asa cum e construita ea. dar se poat...

mi-a venit sa ma gandesc la o perspectiva interesanta, eliberatoare, la nivel de sublimare pornind de la ideea ca multi oameni inteligenti, idealisti sunt nefericiti, cu explicatia ca urmaresc idealul dar niciodata nu il ajung, si prea ocazional simt ca il ating e cred o mare problematica pentru oricine gandeste, pentru oricine crede, pentru oricine iubeste, pentru oricine vrea cu adevarat binele, oricare ar fi acesta dar aici intervine salvatoarea realizare de la Socrare ca e un super eliberator, dar si inaltator lucru sa stii cu adevarat ca nu stii nimic, la scara absoluta, and that is an important thing, a good thing, and that's ok. stii in schimb unde te situezi, in ce punct, in ce raport, sau macar in ce sfera te afli. stii ca oricum nu poti face nimic in raport cu sfera absolutului, cu ansamblul cu predeterminatul, decat sa speri, decat sa crezi, decat sa aspiri insa in niciun caz nu inseamna ca e zadarnic, sau absurd, ci din contra ca e fascinant. e un mister de neatins, de ...

cred ca, daca stii in ce sfera te situezi, si daca o si accepti, stii ce sa cauti, si ce parcurs sa gasesti daca stii ca nu stii nimic, si ca nici asta nu stii prea bine, si ca tot ce poti sa faci in raport cu absolutul e sa aspiri, stii unde te situezi, in ce sfera, care desigur nu este cea a absolutului daca stii unde te situezi, stii ce sa cauti, dar ca sa cauti si mai ales ca sa gasesti, e nevoie sa nu cauti altceva, sa nu incerci ce nu se poate, sa nu pretinzi ce nu este cautarea si gasirea autentica. dar pentru asta trebuie sa stii ce e autenticul, adica unde te situezi, iar ca sa stii unde te situezi trebuie in primul rand sa vrei sa stii, sa faci ce e de facut, si sa ai rabdare, iar apoi din nou rabdare ca sa cauti, umilitate ca sa nu cauti altceva, si din nou rabdare ca sa gasesti iar toate acestea sunt desigur un life long pursuit, in care gasirea se intampla de fapt ca parcurs nu ca destinatie

cred ca, aroganta cu intentie intr-adevar este o denaturare a liberei exprimari insa atunci cand primeaza cu adevarat intentia arogantei in rest a acuza de aroganta, poate fi de fapt o foarte pervertitoare forma de ingradire a liberei exprimari

am indignare fata de problematica primatului exclusiv sau chiar si excesiv al obiectivului fata de subiectiv obiectivul clar primeaza in mod obligatoriu la lucrurile cu adevarat importante. insa, suficient nu excesiv, si de asemenea nu exclusiv. mai ales cand vine vorba de demnitate umana

niste adulti care aduc bani in casa mult spus adulti, fiindca cu pretextul drepturilor si obligatiilor contextuale de oameni nonsomeri :)), care aduc intr-adevar au un salariu si cumpara cu el apa, hrana, curent electric, ocazional o prajitura sau o ciocolata acesti ticalosi sau in cel mai bun caz, copii, adolescenti, in haine de adulti, cu statut social maxim, al mediocritatii, ce profita absurd, penibil, de acest pretext ca sa incalce, ingradeasca, invalideze drepturi si libertati  drepturi si libertati inalienabile pe care si copii, si batranii, si oamenii aflati intr-o situatie, sau intr-o perioada grea, inclusiv oamenii care nu aduc bani in casa, somerii, le au cum ar fi dreptul la libera exprimare, dreptul la viata, dreptul la libertate, la decenta, la umanitate o incalcare a drepturilor nu trebuie sa fie totala, nu trebuie sa fie nici flagranta ca sa fie o incalcare, o ingradire, o invalidare. trebuie insa intr-adevar sa fie semnificativa. nu lipsita cu adevarat de temei, pa...

eu cred ca,  in opinia mea :)) acel lucru pe care nimeni si nimic nu il poate atinge, patrunde, strapunge, corupe sau cuprinde, nu cu adevarat, acela este partea tare care tine la olalta fiecare fiinta umana, fiecare ideal, fiecare existenta, si tot ansamblul de-a-ntregul al celei mai bune lumi dintre lumile posibile in primul rand plecand de la ideea de common humanity. insa acest universal, pur si valoros in sine nucleu infinit al potentialului uman, cultivat in diferite forme, in diferite directii, cu diferite valori si mereu in aspiratii cu tinta comuna catre brilianta potentialului uman, catre fericire, catre Binele fiecaruia, ca un parcurs infinit si fara alt scop, decat cel al proximitatii curente acela care cand esti cu oamenii, premisa este ca in primul rand, partea tare este doar common humanity-ul cultivat in masura comuniunii, compatibilitatii, unitatii, umanitatii comune, si experientei umane pe care o impartasim cu totii partea moale, suferinta, este materia prima pe ...

iar verbul care determina intregul rost al acestei antiteze suparatoare, al acestei probleme fara o solutie hotaratoare, care pana atunci, poate fi, doar aceea care cuprinde brilianta si nemarginirea potentialui uman, fundamental, universal, ancestral, primordial, a binelui, a intunericului, a adevarului, a iubirii, a misterului chiar ea :)), umanitatea in ansamblul posibilului existentei sale imperfecte, marginite, care in loc sa nu fie, este miraculos prezenta, laolalta, si in esenta buna, sau macar potentiala, de neatins, de nepatruns, si desigur, mai ales, de necuprins  doar cine poate cuprinde tot ce e bun, doar cine il poate cuprinde pe D-zeu :))

cred ca, in afara de lucrurile cu adevarat obligatorii, majoritatea lucrurilor sunt despre proces, despre parcurs, nu despre destinatii, rezultate in schimb rezultatele pot fi intr-adevar necesare atunci cand chiar este cu adevarat necesar sa validezi ceva ce nu se poate valida altfel validitatea drepturile fundamentale spre exemplu nu trebuie ingraditata de asemenea solicitari absurde drepturile fundamentale si universale ale fiecarui om vin doar cu obligatia de a nu le incalca pe ale celorlalti. iar aceasta obligatie este grotesc sa fie folosita cu reavointa ca pretext, tocmai pentru a incalca drepturile si libertatile fundamentale a pretinde rezultate, sau alte aspecte externe, obiective, pentru a valida aceste aspecte fundamentale face parte din categoria ticalosiei, grotescului, sau in cel mai fericit caz al prostiei.  mi se pare important ca in asemenea cazuri sa existe aceasta prezumtie de "nevinovatie", a prostiei :)) dar pana la un punct iar din punct de vedere al ...

pornind de la sublima conferinta edictum a lui Plesu, in care, sperindu-se chiar el, ca a propus problema raului, incheie prin a spune, referindu-se la Iisus

pe langa paranoia, exagerarea, si din pacate de multe ori parsivitatea de a considera, fara temei, pe cineva ca fiind pedant, arogant, condescendent, ingamfat, imfatuat, fals sau egocentric un fenomen de prostie care mai are loc adesea este cel de igradire, si din pacate chiar de blamare, stigmatizare, ironizare, parazitare a libertatii de exprimare si a dialogului prin invalidarea absurda a acestui drept fundamental pretextele care mereu uimesc prin absurditate, falsitate, invalidare, penibil si chiar un fel de parsivitate sunt de tipul  "cine esti tu sa vorbesti despre acest subiect", "cine esti tu sa judeci", "cine te crezi" etc btw, n-am voie sa scriu un eseu despre asta :))) suntem, fiecare dintre noi, fiinte umane cu fundamentalul drept la libera exprimare si de asemenea, la dialog  acest drept prespune libertatea si indreptatirea de a gandi, a reflecta, a contempla, a scrie, a argumenta, a analiza, a critica, a avea o idee, o credinta, o convingere,...

plagiatul e plagiat, intra-adevar o limita foarte importanta de respectat, atunci cand publici dar impostura, acuzatia imposturii asa cum am aratat in celalalt eseu, poate fi o peninila, absurda, ridicola exagerare neintemeiata, parsiva si basinoasa care nu justifica ingradirea dreptului la libera exprimare si dialog

pornind de la conceptul lui platon de lume a ideilor, mi-am dat seama ce misto ar fi sa iei angoasa, golul, vidul, lipsa pe care o resimti in viata cotidiana, si sa o umpli, inaltand-o si suprapunand-o lumii ideilor transpunand, proiectand, transformand indignarea, ura, furia, neputinta, frustrarea, tristetea, frica, deprimarea si chiar si anxietatea intr-o buna masura,  asupra lumii ideilor, a contemplarii, a reflectiei, a gandirii, a imaginatiei, a fanteziei, si a creatiei (note to myself a creatiei nu a productivitatii :)) adica scientifically researched as the best coping fucking mechanism, sublimarea :)) fiindca aceasta angoasa, in care lumii concrete, pare sa-mi lipseasca ceva major, poate veni desigur de la lipsa implinirii, la nivelul lumii ideilor fiecarui lucru, ii lipseste partea care il diferentiaza de varianta sa ideala, de implinirea potentialului maxim, cel ideal iar lipsa asta se resimte adeseori cand ambitia, optimismul, si chiar iubirea de bine sunt indreptate cat...

cred ca, "un om cu adevarat bun nu crede despre el ca e bun" e desigur o supra simplificare, care poate fi foarte inselatoare care poate fi de asemenea foarte parsiva, adica oamenii buni sunt niste modesti, niste fraieri, niste naivi, niste neputinciosi, niste derizorii la fel cum "stiu ca nu stiu nimic, si nici asta nu stiu prea bine", luat cu prostie, poate insemna zadarnicia cunoasterii un om cu adevarat bun, este desigur modest, lipsit de orgoliu, de mandrie, de condescendenta, de impostura, de aroganta, de pedanterie etc.  dar mai ales e constient de imensitatea ideala, de intangibilitatea bunatatii si a virtutii. la fel cum socrate e constient de imensitatea cunoasterii insa existe multe tipuri de oameni cu adevarat buni. si asa cum orice om are inevitabil neajunsuri, la fel si acesti oameni. foarte rar, dar totusi chiar si modestia poate reprezenta intr-o masura un neajuns, eventual un neajuns de moment chiar si la oamenii buni dar un neajuns si mai mare este...

2 aprilie ce esential e sa gasesti un moment, de a sta si a lucra, a scrie, a contempla intre munti si brazi, intre idealuri si pragmatism, intre integritate si adaptare

nevoia fata de idealuri, fata de o mie de miliarde fata de actual, duca-se :))  in lumea ideilor

27 feb Ar fi un eseu interesant Benevolenta a vrea ceea ce cu sinceritate stii ca e bine, in suprapunere cu ceea ce cu sinceritate crezi ca e bine, dpdv obiectiv. Malevolenta a vrea ceea ce, la fel, cu sinceritate stii ca e raul in suprapunere cu ce crezi sincer ca e raul, obiectiv. Indiferenta a nu vrea nici binele nici raul, ci cel mult necesarul, lucrurile sunt in mod necesar ceea ce sunt. Criteriul de distictie a categoriilor de caracter ar fi daca malevolenta este constienta, intentionata, voluntara. Dar la fel si benevolenta, indiferenta. Fiindca poti sa vrei atat binele cat si raul, cat si niciuna dintre ele, intr-o maniera automata, teleghidata de instinct, de conjunctura. Deci mai degraba inconstient decat constient, si in orice caz neintentionata, involuntara. Ar mai criteriul de interventie. A alege sa intervi sau sa nu intervi cand ai un minim de constientizare a acestui automatism. Ar mai fi criteriul de examinare. A alege sa examinezi sa nu examinezi binele si raul obiect...

acest se pare ca e cel mai mare poet, scriitor persan, Rumi. care desi islamic, nu doar islamic, si cu buna masura am vazut ca are un citat despre faptul ca lucrurile pe care le avem, care sunt mai mult decat necesarul, sunt "poison" cum ar zice neagu djuv, cuvantul acesta, nu imi place :)) dar ideea mi se pare primordiala a avea si mai ales a avea atasament fata de lucrurile care nu-ti trebuie, care sunt excessive necesitatilor naturale, determina mai multa suferinta decat beneficii,  sau cel putin si un semnificativ ghimpe de suferinta substantial, statornic, si inalineabil fara interdependenta fata de beneficii 9 martie 2024

E o idee poate mai romantica, melancolica aceasta anxietate existentiala fata de a esua cu ce e dupa moarte. Poate e totusi si practica. In orice caz, vreau sa ma bucur in primul rand de romanța ei. Ideea asta de anxietate existentiala cred ca e o tema recurenta in filozofie. Si suferinta in genere, existentiala, adica ce tine doar de simpla existenta, de Dasein. Adica implicit, de moarte. Iar solutia clasica are 2 forme. Iubirea si creatia.

Cu cine sa vorbesc, cu cine sa vorbesc Penny Lane ar fi interesant, sau fata din Forest Gump, sau cea din Midnight in Paris. Sau Gandhi Sau sau Si ar fi super misto ca as putea sa ma gandesc asa simplu, ce ar zice ea, ce ar zice ea. Dar cat de misto si eliberator si wow e sa scrii creativ. Am ajuns I guess si la sublimarea asta. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ -- Usor rau sa ai rabdare cand esti in a lot of pain. -- Dar de ce sa fii in asa a lot of pain? -- Because I am doing it, bulagerie -- Ce faci cand incepi sa iti pierzi rabdarea? Cand totul e mult prea dureros ca sa astepti calm. -- You take a break, iar apoi ti-o regasesti. -- Dar cum? -- Gasesti ocazii inofensive to blow off some steam, a lot of steam. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ -- Aseara ce ai facut? -- Pai eram pe acoperis si dansam, si eram cu Cezara la telefon. Si ne bucuram amandoi asa mult ca am terminat cu examenele. Ca devenim absolventi. Si, stii cum arunca absolventii cu palariile?  -- Da, in sus! -- Ei eu n-aveam la indemana o ...

13 februarie sublimare insa si un super fain internal validation, self worth, feedback uneori (25 feb) Daca tot am o super nevoie de sublimare Macar sa nu mai ma zgarcesc atata in cacat :)) Cu aceasta avutire a extenuarii Cu acest efort modic de sublimare Cum am trait eu pana acum, economisind cu sublimarea, tare ma intreb  Poate ca am zile pline cu mare solicitare Dar daca chiar am nevoie sa sublimez prins scris, cum sa ma zgarcesc eu, a nu ma solicita in plus cu asta Nu e vorba de a ma solicita, e vorba de a ma pune putin in miscare si de a scrie, asa cum am nevoie Intr-adevar, creativ, nu workalcoolic si cu moderatie desigur Cu acestea, nu inlantuit de ele Au fost vremuri grele  Au fost vremuri in care m-am dedicat reusitei, insa let see now what is the spirit even better Bun, acum ca am trecut si peste oprelistea asta sa continuam Ma intreb cat de probabil e ca in seara asta sa mai scriu ceva important Cum a fost sambata trecuta, dar clar nu mai vreau revizuiri, ci sublima...

Aceasta experiență a suferinței este parte indispensabilă a vieții Nu te poți dispensa de ea si totuși să fii om Ce oportunitate de a cunoaște suferința am avut in acest an de codecool Super safe, cu terapie saptamanala, cu echipa la 3 luni Cu programul de studii Am dârdâit teribil doar, in unele momente, zile, in gerul teribil al suferinței Suferind in feluri foarte neașteptate, pe care acum incep sa le cunosc

celebrand potentialul creativ si milestone-ul din conversatie la flums, 2 martie Gerul interior al durerii, al suferintei, al confuziei, al indoielii, al deziluziei, al dezamagirii, al indeciziei sau al valului care intuneca toate celelalte lucruri, sau macar o parte, din amintiri, din perspective, si chiar si din concretul momentului prezent acea parte din toate acestea, care nu poate fi nici fructificat, nici depasit, nici transpus, nici evitat cum ar zice plesu dar cum ar fi viata, ce ar fi viata, valoare, sens, semnificatie, scop, complexitate daca n-ar mai trebui sa te mai intrebi, daca n-ar mai trebui sa te lupti, daca n-ar mai trebui sa rezisti daca n-ar mai trebui sa cauti si sa gasesti tot mai mult, pentru a nu muri prost :)) daca n-ar mai fi nicio miza, nici o nevoie esentiala de compasiune, de comuniune, de intr-ajutorare, de iubire in fata suferintei, a gerului interior  common humanity shared human experience

as sublima, scrie despre partea faina din chestii oricat de stupide perspective interesante, fata de care decat sa ma enervez mai bine scriu :)) foarte simbolic este desigur de asemenea premiza, ca de obicei, ca doar nu sunt la norma. iar productivitatea e o resursa, insa e un mijloc nu un scop, de actualizare pana la transcenderea sinelui mai am destul de mult, pana sa fie asta centrala si nu doar foarte colaterala. 

decembrie 2023 Ma gandesc sa merg pe ideea de Design Patterns Solutii categorizate algoritmic pentru probleme umane Ca atitudini pentru tipare de auto-critica des intalnite Brainstorming Failure Disappointment Dirtiness Evilness Savageness Waste of resources Time Effort Energy Tears Money Loved ones Love Not good enough Not productive enough Not strong enough Not fast enough Not proactive enough Not normal enough Not worthy enough Of love Of belonging Of recognition Of happiness @@@@@@@@@@@@@@@@@@      1. Doing the right thing 30 nov Doing the right thing, poate fi endless the exigent. Se spune ca oamenii cu adevarat buni nu se considera asa ci din contra, se considera niste bieti pacatosi. Astea sunt totusi si povesti in buna masura. Sau pentru oameni care nu sunt doar niste simplii oameni. Voraba lui Plesu virtutea nu trebuie sa fie o echilibristica ezitanta. Morala, hai sa imi bag mai calumea picioarele in ea de corectitudine teoretica la ce nu e cu adevarat important ...

A vedea lucrurile nu ca incertitudine, nu ca darkness ci ca Mister E ceva in notiunea de Mister care aduce impreuna curiozitatea, entuziasmul si optimismul Dar si un feeling de a fi in siguranta. A fi in siguranta si a explora, a descoperi 2 noiembrie 2023

Asa cum este mai putin ordinar Sunt chiar foarte curios daca va fi un life long pursuit sau doar un capitol, acesti years of struggle In orice caz, in cel mai rau caz, un life long pursuit prin care chiar fac ceva cu viata mea, cu Credință Ca un moşuleț binevoitor ce sunt  Dar nu numai 20 ianuarie 2024 The thing is that exact chestia asta pe care o am eu, David, Marean :)) Faptul ca avem intervale de foarte facilă si extaziantă excelență, mai ales academica, profesionala, creatoare sau macar productiva Alternate cu intervale de agonie foarte neproductiva sau foarte greu productiva Exact acest cacat pot sa jur ca-l au si "geniile nebune" sau macar excentrice Sigur asta nu ne face pe noi genii, sau nebuni Dar e foarte interesant cum excelența asta, flowul asta, si agonia, merg mana in mana, la un nivel sau altul La o anvergura sau alta Si cum probabil asta e piatra de temelie a abuzului de substante la artisti, la creatori Si se tot spune ca insasi creatia pe de-o parte si iubi...

E atat de awesome ca I m doing it. Dar si atat de painfull. Teoria mea ar fi ca durerea supraincarca creierul. The other side of the coin cu depresia care umbreste cu valul ei intunecat. Durerea intr-un fel paralizeaza, ingheata. Apoi reactia poate fi desigur de lupta sau fuga. Sau intristare plina de credinta. Asa de nobila, intristarea plina de credinta. august 2023

Capcana detinerii adevarului Capcana potentialului imperativ Capcana ca acestea scuze mijloacele Cum ar zice Poirot, sau House :)) Unii dintre noi vad lumea asa cum ar putea fi ea. Unii oameni au inteles destule ca sa inteleaga cum ar putea fi lumea. Ar putea fi deci trebuie sa fie. Problema apare, cand crezi ca ai inteles negresit acest adevar. Si mai ales cand consideri ca acest potential este unul imperativ. Salvarea vine fie pe de o parte prin socraticul stiu ca nu stiu nimic. Pe de slta parte vine prin a aspira armonios la acest potential, pe care l-ai inteles. Nu a incerca zadarnic transcenderea la el. Sigur ca macar daca transcezi, daca esti cuprins de rightousness, scopul nu scuza in niciun caz mijloacele teribile. Si mai ales a nu te intrista, ci a imbratisa cu credinta si pasiune brilianța potentialului universului, al lumii si mai ales a naturii si a conditiei umane. Cu credinta ca ansamblul tine. Iar adevarul ramane partea tare, minciuna disipandu-se ca un nor de ceață si f...

pe mine ma ingrozeste cand vad ca 90%, sau uneori chiar 99% din treaba o fac in 10% din timp, iar restul, invers. pe langa faptul ca e ingrozitor, este si foarte derutant, fiindca apare o problematica confuzie intre ce e vina ta, si ce pur si simplu este stupid de disproportionat in mod inevitabil

sublimare despre cum am ajuns a crede in armonie si a lasa in urma zadarnica transcendere, cu toate dificultatile si capcanele ei pacatoase, basinoase :)) oportunitate de a-mi continua hobby-ul de a scrie, prin paralela eseu - creativitate cu beginner's mind, si ca pauza de la procesul terapeutic, de dezvoltare personala, interioara  si idee de eseu, sugerata de un prieten, de sublimare a experientei personale, pentru a ridica problema dificultatilor extremittii noncomformiste a parcursului si dezvoltarii vietii interioare, spirituale, personale  si pentru a face critica unei probleme culturale de falsa elogiere a benevolentei in exces excesul teribil al benevolentei discutat cu p Vasile, cu Radu, si cu alti prieteni asa e, problematic, problematic ca multa lume admira, elogiaza, aduce omagii, dar prea putini trarteaza, se ocupa, avertizeaza, despre problematicile, despre marile dificultati ale unei astfel de vieti ale living up to those values, to those virtues, to those prag...